Era anul de
gratie 1997 si “franţujii” erau pe vremea pe cand fratii nostri mai putin bronzati inca nu
invadasera orasele Frantei cu pirande si puradei insistenti care sa se urce pe
localnici si turisti ba cu furatu’ ba cu cersitu’.
Un gagiu diliu
( Gadjo dilo) , traducerea aproximativa ar fi un strain nebun , a venit in
Romania sa caute cai verzi pe pereti (
chipurile cu motivul de cauta un cantec
al unei artiste Nora Luca ) si se “imprieteneste” cu comunitatea rroma pe care
o gaseste discrimnata de populatia bastinasa a romanilor. Intr-un final din
cauza furturilor , violurilor si altor conflicte romanii sfarsesc prin a da foc
comunitatii rrome .Cam asta ar fi actiunea filmului. Cei care au facut filmul
s-au inspirat dupa un articol despre care s-ar fi scris in occident care a
facut valva ( un conflict asemanator celui descris in film).
Era perioada
cand “frantujii” ignoranti ii bateau cu
cartea discriminarii tiganilor de catre romani si erau implicati in tot felul
de organizatii de binefacere si ONG-uri care se interesau de comunitatile de
tigani. Cam pe acest fond s-a facut si filmul pentru ca era un subiect la moda
, presa din Franta s-a axat pe ideea ca
romanii sunt niste asupritori rasisti si xenofobi. Am trait experienta pe propria
piele cand am fost in Franta prin 1998 asa ca stiu cam ce gandeau atunci
mancatorii de melci.
In mintea francezilor
comunitatea tiganilor era privita si ca ceva inedit , pitoresc si romantat. Ei
isi imaginau tiganii ca fiind nomazi care se aduna seara in satra la lumina
focurilor de tabara si canta , danseaza
, carevasazica artiste bre' ; dar nu stiau francezii cat de "artisti" sunt tiganii la buzunare si altele. Acum au posibilitatea sa vada si sa simta pe pielea lor chiar la dansii acasa.
Talian bahtali !
Talian bahtali !
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Responsabilitatea juridica pentru comentariile pe care le faceti pe acest site va apartine exclusiv dumneavoastra
Click to see the code!
To insert emoticon you must added at least one space before the code.