Ion Coja: "De ce ar trebui Patapievici ori scuipat, ori împușcat! Ori amândouă!"

De ce îl scuipă lumea pe Patapievici?

R: Domnule profesor ION COJA, ați scris de câteva ori pagini avântate împotriva lui Pleșu sau Liiceanu! Dar despre Patapievici parcă nu ați spus nimic, nici de bine, nici de rău!

Ba am scris, nu pagini, e drept, ci câteva rânduri numai, nu le-ai băgat în seamă!

R: Mi-au scăpat… Și ce spuneați în acele câteva rânduri rămase fără niciun ecou în conștiința publică românească? Nu vi se întâmplă prima oară!

Îmi place tonul întrebării tale!… Făceam un apel la publicul românesc, un fel de chetă publică, de cutia milelor, să nu mai fim atât de aspri cu bietul Patapievici, și schițam o motivație pentru atributul „bietul”! Anume aceea că bietul Patapievici este un om care suferă, este un om tarat, un om care nu poate uita, nu poate trece peste o grozăvenie care l-a marcat definitiv cu ani în urmă.

Un om care a trecut printr-o experiență demolatoare, care i-a zdruncinat temeliile, l-a șubrezit pentru totdeauna! Un individ irecuperabil pentru starea de normalitate, de echilibru interior, de mulțumire de sine!… Pe scurt, recomandam, în puține cuvinte, ca individul, dacă suntem buni creștini, să fie compătimit, iar nu combătut… Ce să combați? Ne-norocul din naștere?

R: Ce vă face să spuneți asemenea cuvinte? Despre ce „grozăvenie” este vorba?

Motivele mele erau foarte întemeiate, bazate pe niște informații căpătate întâmplător, fără să le caut… Circulă într-un anumit mediu confesional… N-aș vrea să discutăm despre ce informații este vorba! Poate că aș fi făcut-o azi dimineață, când pentru mine acest Patapievici încă era o victimă a destinului, acel destin care și-a bătut joc și de regele Oedip, atât tatăl, cât și fiul!…

Acum însă, după ce am văzut emisiunea de la Realitatea TV, am descoperit că nici vorbă de tragismul unui destin. Patapievici chiar este o pușlama, o haimana, cum bine i-a spus Nicolae Breban. O haimana și atât! Eu, naiv, făceam din haimanaua de Patapievici o victimă, un personaj tragic, de care Doamne-Doamne și-a bătut joc cu o cruzime de neînțeles… Când colo am descoperit aseară un Patapievici fără „simțul răspunderii”, care „fuge de răspundere”, un laș, un fricos și un mincinos! Un individ incapabil să-și asume propria persoană.

Vă cer în mod imperativ să faceți precizări!

Una: când haimanaua cealaltă, Bogdan Rareș, îl întreabă de ce oare Breban l-a atacat așa de dur, Pata ăsta se face că nu pricepe ce l-a apucat pe Breban! Doar, în prima sa carte, Patapievici a scris câteva pagini elogioase pe marginea romanului BunaVestire, al Brebanului… Hal de logică!…

L-a întrebat și a doua oară același Rareș, deși cunoștea bine răspunsul la întrebarea pusă: Nicolae Breban, precum și alte sute de mii de români, a aflat, a citit sau a primit pe Internet „antologia” vorbelor mizerabile rostite sau scrise de haimanaua de Patapievici privitor la entități și simboluri spirituale românești definitorii pentru tot ce este mai drag celor mai mulți dintre români! Pentru acele vorbe nu se poate să nu existe sancțiune publică! Haimanaua de Băsescu l-a „sancționat”, colegial, dându-i pe mână funcția de director la ICR, adică l-a pus șef peste sufletele românilor injuriați într-un mod atât de aiuritor, pur și simplu!… Lui Băsescu i-or fi plăcut acele mizerii, a subscris la ele prin 10 ani de batjocură publică!

Dar ceilalți români l-au sancționat propriu zis pe nevrednicul Patapievici, unii scuipându-l, așa cum mi-a venit și mie să-l scuip pe Brucan când întâmplarea mi l-a scos în cale, de-mi pare și azi rău că n-am făcut-o! Alții, mai puțin norocoși, s-au răcorit pe Internet!… Pe la emisiuni tv, inclusiv la emisiunea haimanalei numite Bogdan Rareș, nu li s-a oferit ocazia…

Deci, dragul meu, eu am stat ca prostul să mă uit două ceasuri la emisiunea respectivă convins că netrebnicul se va explica, va da un răspuns la întrebarea pe care toți ne-am pus-o: cum e posibil să vorbești despre un popor, despre chiar propriul popor, în termenii în care a făcut-o acest avorton, pe care l-au moșit Liiceanu și Pleșu, printr-o înscenare, printr-o diversiune mediatică penibilă, jenantă!

Mă așteptam să asist la încercarea de „a drege busuiocul”, inclusiv punându-și cenușă în cap și retractând ordinăriile. Nu-mi puteam imagina că într-o discuție de un ceas și ceva, un om de carte cum se consideră și Bogdan Rareș, nu-l va întreba: domnule coleg, dar vorbele acelea nesăbuite, nemairostite vreodată în limba română, unice în mizeria lor, cum de le-ai rostit? De ce le-ai rostit! De ce le-ai scris?!

Haimanaua de Rareș l-a întrebat De ce? De ce te-a înjurat Breban? Tocmai pentru acele vorbe l-a înjurat Breban! Și-l înjură toți care au aflat de ele și se miră și ei cum de nu l-a împușcat nimeni până acum?! Nu numai în Polonia pentru asemenea nelegiuite vorbe putea fi împușcat! Împușcat împușcat, nu metaforic, ci foarte concret! De ce credeți că în România nu-l paște asemenea perspectivă pe… Că nici nu mai știu cum să-i zic!

Asta e o întrebare!… Poate că de milă!… Românul simte că ceva nu este în regulă cu persoana a cărui minte poate să-i fete asemenea mizerii! Românul lasă excesele pe seama altei judecăți! Pe oamenii ne-oameni îi lasă mai degrabă în plata Domnului… L-a bătut Dumnezeu destul dacă este și arată așa cum este și arată! Mai rău ce ai putea să-i faci?! Este deja pedepsit! De la naștere!… Sunt multe deosebirile dintre români și polonezi pe care le putem invoca dacă mergem pe „metafora” lui Breban! Aceleași cauze produc efecte diferite! S-a mai văzut asta!…

Nelegiuirea, nemernicia acelor enunțuri care l-au făcut celebru pe Patapievici e greu de calificat în cuvinte care să li se potrivească! Limba română nu are cuvinte pentru a defini acest grad de decădere umană!… A zice nelegiuire sau nemernicie este mult prea puțin!… Într-adevăr, comentariul cel mai potrivit este glonțul! Potrivit pe majoritatea meridianelor, mai puțin cel românesc! Noi ne-am mulțumi cu o bătaie bună dată la curul gol, în Obor sau în Gara de Nord, unde să fie lume multă! Eventual să-l mai și stuchească mahalagiii mai aprigi din cap până-n picioare!

Eu nu l-aș împușca! Eu l-aș tăvăli prin miere sau altceva și l-aș pune la soare să-l mănânce muștele. Așa se făcea în vremuri străvechi, de normalitate, cu cei care alegeau să fie anormali!… Lașitatea golanului, după ce a spus despre români ce a spus, s-a văzut în timpul emisiunii când încerca, derbedeul, să-l toarne pe Breban care ar fi făcut deosebirea între poporul polonez, un popor brav, și poporul român, cam lipsit de bravură… Un fel de turnătorie!… Deh, nemernicul cu asta încerca să se ocupe în emisiune: să apere demnitatea poporului român în fața unui denigrator infam ca Nicolae Breban!… Tertip care m-a dezgustat mai mult ca orice!

Pe mine m-a dezgustat felul în care a raportat tot scandalul la faptul că este evreu! Că, deci, lumea îl scuipă pe stradă pentru că este evreu! Jidan, ca să-l citez.

Asta mi-a adus aminte de un comentariu al lui Steinhardt, într-o carte scrisă cu alt evreu, depre condiția de evreu. Nu mai țin minte titlul cărții!… Pomenea Steinhardt de loazele de elevi evrei care rămâneau pe bune repetenți sau corigenți, iar acasă se plângeau că profeorii sunt anti-semiți!… Eu m-am mirat să aflu că Patapievici este evreu!… Nu am crezut și nici n-am dat importanță până acum acestei „bârfe”: Patapievici este evreu! Sau jidan!… Ei, și?!…

Nu, n-am să iau în serios ideea unora că evreitatea lui Patapievici explică „boala lui pe români, pe tot ce este românesc”! Boala lui se explică prin faptul că omul este bolnav! De o boală pentru care nu există medicamente! Bolnav și punct! Săracul…

Dar pe lângă boala de care suferă, omul, iată, mai este și laș, laș și mincinos, și lipsit de onoare!… Nu mă mir! Merg foarte bine împreună! La fel de bine cum merg împreună toți trei: Pleșu, Liiceanu, Patapievici!… Dintre care numai Patapievici este „jidan”!… De ce îi huiduie lumea? Dintr-același motiv și singurul: lipsa de caracter! Pezevenchi fără onoare! Moraliștii fără rușine! Fără nicio urmă de respect față de propria persoană! Au acceptat s-o pună în cele mai jalnice posturi!

De ce au făcut-o?

N-am decât o singură explicație: pentru că așa a lăsat Dumnezeu, pe unii dintre noi, nefericiții, să-i îndrăcească și să-i îndrăgească Nefârtatele!… Oameni ca Liiceanu sau Pleșu, ca Petre Roman, ca Brucan, ca Băsescu, m-au făcut să-l descopăr după 1990 pe dumnealui în persoană Dracul să-i ia, de netrebnici!

Diavolul, ați spus? Vorbiți serios?!

Dragul meu, eu de mic copil am fost învățat de maică-mea să-L descopăr pe Dumnezeu la tot pasul! Să-L văd, să-L pipăi!… Dar de existența pipăită a diavolului am aflat și am avut parte abia după 1990! Dureroasă descoperire!

N-ar trebui să le fiți recunoscător pentru această descoperire?!

Să știi că mă încearcă și acest sentiment!… Muream prost dacă nu eram contemporan cu haimanalele mai sus pomenite! Poate că ar trebui să facem lista lor!…