Radu Lecca: "Eu i-am salvat pe evreii din Romania"

"Eu i-am salvat pe evreii din Romania", este o carte bazata pe manuscrisul in care Radu Lecca, comisar general pentru probleme evreiești, director fără titlu al Centralei Evreilor din România în timpul guvernării lui Ion Antonescu, si-a scris propriile memorii. Manuscrisul a fost descoperit in Arhivele Statului din Bucuresti si publicat in anul 1994 sub titlul "Eu i-am salvat pe evreii din România", într-un tiraj de 15.000 de exemplare, cu o prefață de dr. Dan Zamfirescu și cu un studiu introductiv de Alexandru V. Diță, la editura Roza Vânturilor.

Textele gasite in memoriile lui Radu Lecca sunt extrem de critice la adresa unor lideri politici din Romania, autorul lor exprimandu-si dezgustul si dezaprobarea fata de unele acte de coruptie si de tradare ale politicienilor romani, fiind necrutator cu toti acei indivizi pusi pe capatuiala, pe care ii considera "putregaiul vieții politice românești".

Dar poate cea mai interesanta parte a memoriilor lui Radu Lecca este aceea legata de faptul ca Romania din perioada 1940-1944, desi a fost o tara aflata practic sub ocupatie nazista nedeclarata, a fost si tara cu cel mai mare numar de evrei salvati din ghearele celor care doreau sa le aplice "solutia finala".

 Nimeni nu poate nega astazi faptul ca peste 400.000 de mii de evrei din Romania au fost sustrasi "solutiei finale" naziste de catre autoritatile romane, iar multi dintre acesti evrei au stat la baza intemeierii actualului stat Israel.

Acest lucru l-a confirmat pana si Shimon Perez intr-o declaratie prin care recunostea contributia Romaniei in salvarea vietii a 400.000 de evrei:

„Nu vom uita niciodată că, în perioada cea mai întunecată din istoria Europei, în perioada nazistă, românii au salvat viețile multor evrei din România. 400.000 de evrei au venit din România în Israel și au contribuit și contribuie în continuare la edificarea Israelului.”

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, s-a ajuns la situatia in care in timp ce se glorifica la nivel mondial exemplul satului GILLELESE din Danemarca, acolo unde niste pescari i-au trecut cu barcile in Suedia pe evreii danezi ce urmau sa incapa pe mainile nazistilor in 1943, si exemplul diplomatului suedez Raoul Wallemberg care a reusit sa salveze niste evrei din Ungaria, o tara care a fost un adevarat furnizor de victime la un nivel monstruos, pentru masinaria de exterminare nazista, in schimb se ascunde orice fapta similara care a avut loc in Romania!

Si totusi in Romania au avut loc astfel de fapte, indiferent de ce fel de regim politic se afla pe atunci in capitala. Ba mai mult, actiunile poate au fost cu atat mai demne si de apreciat cu cat stim ca Romania era pe atunci doar un stat marioneta al Imperiului nazist.

Chiar daca bolsevismul reinviat in Romania cu si mai multa forta dupa lovitura de stat din 1989 se chinuie cu un efort "dracesc" sa stearga toate aceste fapte din istorie, ele totusi exista, si mai devreme sau mai tarziu adevarul va iesi la iveala, asa cum uleiul ajunge mereu sa se ridice deasupra apei.

Nu doar Radu Lecca se poate lauda ca a salvat evreii din Romania. Alaturi de exemplul sau pot fi amintite si povestile lui Traian Popovici, primarul orasului Cernauti, care a reusit sa salveze de la moarte sigura aproape 20.000 de evrei bucovineni, si povestea lui Cornel Dumitrescu, romanul care prin cumpararea fabricilor de textile din Cernauti a salvat de la deportare/moarte, peste 3.600 de evrei (10.000  dupa o estimare a lui Paul Goma).

In timp ce in actuala Ungarie antisemitismul este in floare, fapt recunoscut pana si de oficialitatile Comisiei Europene intr-un raport recent prin care se facea analiza socio-economica actuala din Ungaria, comisiile infiintate in Romania de un oarecare "Wiesel", acuzat de impostura chiar de un membru al propriei comunitati, isi fac de lucru pornind adevarate vanatori de vrajitoare, indreptate impotriva amplasarii de statui, busturi sau alte monumente inchinate unor personalitati romanesti.

In timp ce Ungaria a reprezentat in cel de-al doilea razboi mondial pentru evrei un adevarat abator si astazi nu este suparata nici macar cu o floare, Romaniei i se tin lectii de etica din partea unuia care este acuzat de impostura de un adevarat supravietuitor al holocaustului, trimis la moarte catre lagarale naziste nu de Romania ci de catre autoritatile maghiare.

Cand Teşu Solomovici a scris cartea "Maresalul Ion Antonescu. O Biografie", a starnit un adevarat viespar, mai ales prin ceea ce a declarat despre carte:

“Fără ură şi fără părtinire. Am vrut să scriu o carte cinstită. Să mă pot uita în ochii cititorilor mei”
” Niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei!”
Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz!”
"Într-un fel îi datorez viața aceluiași mareșal Ion Antonescu și ca mine îi datorează lui Antonescu viața aproape toți evreii din vechiul regat"

Iata deci ca mai sunt si evrei care au bunavointa sa rosteasca adevaruri. Cat despre cei care se mobilizeaza zilnic numai pentru a defaima Romania si romanii nu putem sa nu ne intrebam: pentru ce atata ura? In discursurile sau comunicatele diverselor comisii antiromanesti se gasesc cuvinte numai pentru invinuiri si diverse acuzatii, insa pentru a se spune si faptele bune facute de Romania nu se gasesc niciodata cuvinte. De ce tac evreii?

Sursa: Glasul.info