Scăpaţi din încercuire, Cristea Paragină şi Gheorghiţă Bălan s-au retras spre schitul de la Gura Lepşei, spre cascada Putnei, unde au pregătit răscoala din 23 iunie 1950 împotriva regimului comunist care urmărea să ia munţii daţi prin Hrisoave de la Ştefan cel Mare. Aceste hrisoave lăsate din generaţii în generaţii vrâncenilor de nădejde, erau căutate cu asiduitate, dar urmaşii Vrâncioaiei, Cristea Paragină, Gheorghiţă Bălan, fraţii Brânzei, Manoliu, Cojocaru au răsculat toţi munţii reuşind salvarea documentelor.
In această încleştare pe viaţă si pe moarte vor cădea mulţi vrânceni, va muri eroic în luptă Cristea Paragină, Gheorghiţă Bălan va fi prins, condamnat la moarte şi executat, dar jertfele lor vor fi mereu vii în sufletele noastre şi ale generaţiilor viitoare. Au murit familii întregi, au luat calea închisorilor sute de vrânceni, dar cea mai mare jertfă a dat-o familia lui Anton Paragină.
Răscoala a cuprins cel mai mare număr de participanţi şi a rămas în istorie ca cea mai mare revoltă anticomunistă din România ( peste 15.000 de oameni).
Aceştia suntem noi, românii care ne-am opus fiarei comuniste pentru a-l apăra pe Hristos şi fiinţa Neamului”. Mihai Timaru „Memorial din cotul Carpaţilor…”
Cu cele mai bune doriri,
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Responsabilitatea juridica pentru comentariile pe care le faceti pe acest site va apartine exclusiv dumneavoastra
Click to see the code!
To insert emoticon you must added at least one space before the code.