România- 25 de ani pierduţi

Decembrie 1989, România este o Ţară fără datorii externe, cu o industrie dezvoltată şi agricultură bine pusă la punct. Cu toate acestea populaţia este înfometată, în casă este frig, programul de televiziune funcţionează 2 ore pe zi. Relaxarea după plata datoriilor externe nu s-a făcut simţită, fie Ceauşescu era pornit împotriva propriei populaţii, fie era dezinformat despre ceea ce se întâmplă cu populaţia.

Pe fondul acestor nemulţumiri apar primele mişcări de stradă în 16 decembrie la Timişoara, în dimineaţa zilei de 17 se aud zvonuri despre manifestaţiile din Timişoara, prost gestionată de către armată, securitate şi miliţie. Mişcarea, ajutată şi de agenţii străini infiltraţi printre manifestanţi, ia amploare, este scoasă armata care trage în populaţia din stradă, sunt constatate primele victime.

Numărul manifestanţilor creşte, încep să se organizeze, apar primele proclamaţii, din Timişoara suflul revoluţionar cuprinde întreaga Ţară. În 21 decembrie Ceauşescu prost sfătuit, ori trădat, convoacă o mare adunare publică sperând ca vorbind direct maselor să reuşească să restabilească ordinea, până la urmă s-a dovedit a fi mutarea care a grăbit căderea Ceauşeştilor.

Populaţia a rămas pe străzi în ciuda armatei trimisă împotriva lor, a fost folosită muniţia de război împotriva manifestanţilor paşnici, sunt ucişi oameni nevinovaţi, copii şi adolescenţi ieşiţi să-şi strige drepturile. Caramitru, Nicolaescu, Dinescu, Roman spun primele cuvinte despre libertate şi Dumnezeu. În 22 decembrie Ceauşescu împreună cu soţia sa fug cu un elicopter de pe clădirea CC. Iliescu constată vidul de putere şi hotărăsc să se organizeze noile structuri.

Ceauşescu este prins şi încarcerat la o unitate militară din Târgovişte. În 25 decembrie în urma unui simulacru de proces soţii Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare, nedeclararându-se recurs, sentinţa se execută imediat. Astfel Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu cei care au condus România aproape un sfert de veac, sunt asasinaţi aproape legal în ziua de Crăciun, în ziua naşterii Mântuitorului , în ziua în care poporul trebuia să se roage la Dumnezeu pentru o viaţă mai bună, pentru mântuirea păcatelor lui, în numele acestui popor, s-a produs o odioasă crimă. Dumnezeu să ne ierte de două ori: odată pentru că ne-am omorât conducătorul fără o judecată adevărată, bazată pe fapte reale prevăzute şi pedepsite de codul penal şi a doua oară pentru nemernicia noastră de al fi omorât în ziua sfântă de Crăciun.

După 22 decembrie a început să se formeze noile structuri administrative, a apărut şi un guvern provizoriu condus de Petre Roman, dar şi structuri în judeţe.

Timid la început, apoi din ce în ce mai alert s-au format primele partide politice, au apărut sindicatele democratice. Alegerile pentru primul Parlament liber şi pentru Preşedinte au fost stabilite la data de 20 mai 1990. Acestea au fost câştigate de stânga fesenistă, iar Preşedinte al României a fost ales Ion Iliescu, totul pentru un mandat de 2 ani până la elaborarea Constituţiei.

În 1990 aveam o industrie destul de dezvoltată, sigur poate erau anumite ramuri care trebuiau retehnologizate, la acea vreme numărul salariaţilor era de 8.5 milioane pentru ca în prezent să mai avem în jur de 4,5 milioane de salariaţi. Agricultura a cunoscut o prăbuşire a potenţialului de irigare după ce a fost distrus sistemul de irigaţii.

     Aşadar din 1990 şi până astăzi anul de graţie 2014, guvernele conduse de : Petre Roman, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu, au fost guverne antiromâneşti, au fost guverne care au transformat acestă Ţară din producătoare de bunuri, în consumatoare de bunuri.

Aceste guverne prin politicile antiromâneşti au „reuşit performanţa” de a reduce numărul de salariaţi de la 8,5 milioane la 4,5 milioane. Uzinele, combinatele siderurgice, fabricile, complexele, porcine, avicole, viticole au dispărut, banii rezultaţi în urma vânzărilor acestor unităţi industriale au intrat în buzunnarele politicienilor şi al clientelei sale politice. Încă nu a răspuns nimeni pentru distrugerea economică a ţării. Poate se va face lumină şi aici. Nu pot să închei înainte de a vorbi şi despre ingerinţele Preşedinţilor post decembrişti în viaţa ţării, aici de departe cel mai nefast exemplu este cel al lui Traian Băsescu care, în cei 10 ani de mandat prezidenţial a avut o atitudine conflictuală, abuzivă şi ilegitimă, prin încălcarea în mod repetat a Constituţiei.

      Ca o ironie, nu cei care au ieşit în stradă în 89 şi au murit pentru idealurile lor au avut de câştigat de pe urma revoluţiei, au câştigat politicienii, clientela politică şi nu în ultimul rând preoţii. Nu spun Biserica, pentru că aceasta este deasupra preoţilor, este deasupra mercantilismului preoţesc, este deasupra celor 240.000.000 de milioane de lei vechi primiţi de Prea Fericitul Daniel ca salariu pentru că îl slujeşte pe Iisus.

Acum la 25 de ani de la revoluţie, răscoală, mişcare, evenimente, indiferent cum le vom numi, constat cu tristeţe că sângele vărsat de acei minunaţi şi frumoşi copii în dorinţa lor de mai bine, a fost în zadar. Acum la distanţă de 25 de ani găsim o Românie împărţită politic, jefuită economic şi cu statut de semicolonie.

Ionel Carstea

 Sursa:

 [1] carstea-ionel.blogspot.ro/2014/12/romania-25-de-ani-pierduti.html