Lemuria, continentul pierdut

Majoritatea stiu de existenta Atlantidei. Si totusi, sigur multa lume nu stie despre Lemuria si de legendarul Mu. Ca de obicei, cu legendele antice, se invart mai multe versiuni ale lor. Lemuria este un subiect cu adevarat fascinant.

  O scurta istorie a Lemuriei

 Legenda lui Mu se gaseste pe insule peste tot Oceanul Pacific. De mii de ani, polinezienii au trecut peste generatii mai departe povestea despre un continent din Pacific care a fost patria omenirii.Numele Mu parca are o rezonanta fonetica neinteresanta a unui nume mai exotic. Pe de alta parte, Lemuria evoca imaginea unui taram de la inceputul timpului, un taram uitat in istoriile noastre , dar nu si in visele noastre.

 Lemuria şi Mu sunt nume echivalente date unui tărâm pierdut despre care se presupune că s-a aflat undeva în sudul Oceanului Pacific. Acest continent străvechi se pare că a fost leagănul unei culturi foarte avansate şi spirituale, poate rasa-mamă a întregii omeniri, dar s-a scufundat în valuri cu multe mii de ani în urmă, ca urmare a unui cataclism geologic. Despre miile de insule stâncoase răspândite în Pacific (printre care Insula Paştelui, Tahiti, Hawaii şi Samoa) se spune că sunt singurele rămăşiţe care au supravieţuit din acest uriaş continent.

  Teoria Lemuria/Mu a apărut în secolul al XIX-lea

 Această teorie a unui tărâm fizic şi spiritual dispărut a fost prezentată de mulţi, mai cu seamă de oamenii de ştiinţă de la mijlocul secolului al XIX-lea, pentru a explica distribuţia neobişnuită a diverselor animale şi plante în jurul Oceanelor Indian şi Pacific. La sfârşitul secolului al XIX-lea, ocultista Madame Blavatsky a abordat ideea Lemuriei dintr-un punct de vedere spiritual şi i-a influenţat pe mulţi alţii să procedeze la fel, inclusiv pe mentalistul şi profetul Edgar Cayce.

 Numele Lemuria a rezultat dintr-o controversa despre Originea speciilor  a lui Darwin din sec al XIX-lea. Aparatorii teoriei lui Darwin au intampinat probleme in a explica modul prin care au reusit anumite specii sa se extinda pe zone intinse. Zoologii au avut o perioada deosebit de dificila in care nu reuseau sa explice distributia lemurienilor. Lemurienii sunt o formaprimitiva  de primate mici gasite in Africa, Madagascar, India si in arhipelagul Indiei de est (Indonezia). Unii zologi au sugerat ca a existat in urma cu milioane de ani o zona vasta de uscat in Oceanul Indian intre Madagascar si India. Un zoolog englez, Phillip L. Schlater, a propus numele Lemuria(LEMURia) pentru acest fost uscat al lemurilor in Oceanul Indian .

 Earnst Heinrich Haeckel (1834-1919), un naturalist german adept al teoriei lui Darwin, s-a folosit de noua ipoteza legata de lemurieni pentru a explica absenta fosilelor umane foarte vechi, ale oamenilor primitivi. Daca omul ar fi fost originar de pe un continent scufundat din Oceanul Indian atunci toate fosilele ar fi fost scufundate odata cu el. Acum, in zilele noastre, zoologii au explicat deja misterul si pot explica distributia lemurienilor. Si antropologii au gasit fosile ale oamenilor primitivi in Africa.

Cu toate astea, teroriile lui Haeckel din sec XIX, au fost citite si respectate.Ca urmare, numele Lemuria a fost bine cunoscut în rândul persoanelor educate din Europa și America. Blavatsky Elena Petrovna (născuta Helena Hahn 1831-1891), fondatorul teosofiei, în cartea sa Doctrina secretă (1888), a susținut că a auzit de Lemuria în Cartea Dzyan. Cu toate acestea, în scrierile ei ea i-a dat lui Phillip Schlater onoarea de a inventa numele, Lemuria. Popularizarea Lemuriei/Mu drept loc fizic a început în secolul XX, odată cu fostul ofiţer în armata britanică, Colonelul James Churchward, iar ideea are încă mulţi adepţi şi astăzi. Dar există vreo dovadă fizică în sprijinul ipotezei că un străvechi continent s-ar afla sub Oceanul Pacific? Sau ar trebui ca aceste poveşti ale unor tărâmuri dispărute să fie interpretate în cu totul alt fel, poate ca un simbol al unei Epoci de Aur mitice şi dispărute a omului?

  Arheologul Augustus Le Plongeon susţine că Mu = Atlantida

 Tărâmul Mu nu are o istorie deosebit de îndelungată şi nici nu este menţionat în vreo mitologie străveche, aşa cum au sugerat unii scriitori. Titlul Mu îl are la origine pe excentricul arheolog amator Augustus Le Plongeon (1826-1908), primul care a făcut fotografii ale ruinelor sitului arheologic Chichen Itza din Yucatan, Mexic. Credibilitatea lui Plongeon a fost grav afectată de încercarea de a traduce o carte maya cunoscută drept Codexul Troana (sauCodexul Madrid). In cărţile sale, Sacred Mysteries Among the Mayans and Quiches (1886) şiQueen Moo and the Egyptian Sphynx (1896), Plongeon a interpretat o parte a textului Codexului Troana ca fiind o revelare a faptului că maya din Yucatan erau strămoşii egiptenilor şi ai altor civilizaţii.

 De asemenea, el credea că un continent străvechi, pe care îl numea Mu, fusese distrus de o erupţie vulcanică, iar supravieţuitorii acesteia fondaseră civilizaţia maya. Plongeon identifică Mu cu Atlantida, susţinând că o „Regină Moo”, originară din Atlantida, a călătorit în Egipt, unde a devenit cunoscută ca Isis şi a întemeiat civilizaţia Egiptului. Cu toate acestea, interpretarea lui Plongeon asupra cărţii maya este considerată de experţii în arheologia şi istoria maya drept o greşeală majoră. Într-adevăr, o mare parte din ceea ce a interpretat ca hieroglife s-a dovedit a fi doar desen ornamental.
Lemuria, continentul dispărut din Oceanul Indian?

 Lemuria, numele alternativ pentru continentul pierdut, îşi are, de asemenea, originea în secolul al XIX-lea. Ernst Heinrich Haeckel (1834-1919), naturalist german şi susţinător al lui Darwin, a enunţat că un ţinut-pod deasupra Oceanului Indian (legând Madagascarul de India) ar putea explica vasta răspândire a lemurilor – mamifere mici, primitive, care trăiesc în copaci, întâlnite în Africa, Madagascar, India şi estul arhipelagului Indian. Încă şi mai bizar, Haeckel sugerează, de asemenea, că lemurii sunt strămoşii rasei umane şi că acest ţinut-pod a fost „probabil leagănul rasei umane”. Alţi oameni de ştiinţă renumiţi, precum evoluţionistul T.H. Huxley şi naturalistul Alfred Russell Wallace, nu au avut îndoieli cu privire la existenţa unui continent uriaş în Pacific în urmă cu milioane de ani, care a fost distrus de un cutremur uriaş, care l-a scufundat, la fel cum s-a crezut şi despre Atlantida. Înainte de descoperirea deplasării continentale, nu era ceva neobişnuit, la mijlocul secolului al XIX-lea şi spre sfârşitul lui ca oamenii de ştiinţă să propună ţinuturi scufundate şi poduri de pământ pentru a explica distribuţia florei şi faunei Pământului. În 1864, zoologul englez Philip Lutley Sclater (1829-1913) a oferit ipoteticului continent numele Lemuria într-un articol intitulat „Mamiferele din Madagascar”, în The Quaterly Journal of Science şi aşa i-a rămas.

  Mu = Grădina Edenului

Civilizaţia pierdută a Lemuriei/Mu a revenit în atenţia publică în mod dramatic, în 1931, odată cu apariţia bizarei cărţi a Colonelului James Churchward, Continentul Pierdut Mu, prima dintr-o serie de cinci cărţi scrise de Churchward despre continentul pierdut. În lucrarea sa, el susţine că dispărutul continent Mu s-a întins cândva din zona de nord a insulei Hawaii înspre sud, până în Fiji şi Insula Paştelui. Potrivit lui Churchward, Mu era Grădina Edenului, o civilizaţie avansată din punct de vedere tehnic, ce număra nu mai puţin de 64 de milioane de locuitori. În urmă cu aproximativ 12 000 de ani, Mu a fost distrus de un cutremur şi s-a scufundat în adâncurile Pacificului.

 Se pare că Atlantida, o colonie a lui Mu, a fost distrusă în acelaşi fel o mie de ani mai târziu. Toate marile civilizaţii antice fcle lumii, de la babilonieni şi perşi la maya şi egipteni, au fost rămăşiţe ale coloniilor Mu. Churchward susţinea că a primit aceste informaţii senzaţionale pe când, ca tânăr ofiţer în India, pe timpul foametei din anii 1880, s-a împrietenit cu un preot indian. Acest preot i-a spus lui Churchward că el şi doi veri sunt singurii supravieţuitori ai ordinului ezoteric vechi de 70 000 de ani care îşi avea originea chiar în Mu.

Acest ordin era cunoscut drept Frăţia Naacal. Preotul i-a arătat lui Churchward mai multe tăbliţe antice, scrise de Ordinul Naacal într-o limbă antică, uitată de multă vreme, despre care se spune că a fost limba primordială a umanităţii, şi l-a învăţat să le citească. Mai târziu, Churchward a afirmat că anumite artefacte de piatră recuperate din Mexic conţineau părţi din Lucrările sacre ale Mu, preluând probabil idei de la Augustus Le Plongeon şi din felul în care acesta a folosit Codexul Troana pentru a furniza dovezi ale existenţei Mu. Din nefericire, Churchward nu a adus niciodată dovezi care să-i sprijine teoriile exotice. Nu a publicat niciodată traduceri ale enigmaticelor tăbliţe Naacal, iar cărţile lui – chiar dacă au încă mulţi adepţi – sunt citite mai degrabă pentru amuzament, decât ca studii ale Lemuriei/Mu.

  Geologii spun că era imposibil ca un continent să se scufunde în Pacific

 Zoologii şi geologii explică astăzi distribuţia lemurilor şi a altor animale şi plante în zona Oceanelor Pacific şi Indian ca urmare a alunecării plăcilor tectonice. Teoria plăcilor tectonice (care este încă doar o teorie) susţine că plăcile mobile de la suprafaţa pământului sprijinite pe roci mai puţin rigide cauzează driftul continental, activitatea seismică şi vulcanică, precum şi formarea lanţurilor muntoase. Conceptul de drift continental a fost pentru prima dată propus de omul de ştiinţă german Alfred Wegener în 1912, dar teoria a primit acceptarea generală a comunităţii ştiinţifice abia peste 50 de ani. Cu datele pe care le deţin astăzi despre plăcile tectonice, geologii consideră că teoria scufundării unui continent sub Pacific este imposibilă.

  Lemuria, continent spiritual, ideea lui Madame Blavatsky

Ideea că Lemuria ar fi ceva mai mult decât un loc fizic, poate mai degrabă un tărâm spiritual pierdut, pare să derive din scrierile rusoaicei Helena Petrovska Blavatsky (1831-1891), o ocultistă pitorească. Blavatsky a cofondat (împreună cu avocatul Henry Steel Olcott) Societatea Teozofică din New York, în 1875. Societatea era un ordin ezoteric menit să studieze învăţăturile mistice ale creştinismului şi ale religiilor orientale.

 În uriaşul ei volumThe Secret Doctrine (1888), Blavatsky descrie o istorie care îşi are originea în urmă cu milioane de ani, odată cu Stăpânii Focului, şi prezintă cele cinci Rase-rădăcină care au existat pe pământ, fiecare dintre ele dispărând într-un cataclism devastator. Blavatsky a numit cea de-a treia Rasă–rădăcină Lemuriană, care a trăit în urmă cu un milion de ani şi care era compusă din giganţi bizari, telepaţi, care aveau drept animale de companie dinozaurii. În cele din urmă, lemurienii s-au înecat atunci când continentul lor s-a scufundat în Oceanul Pacific. Urmaşii lemurienilor au fost atlanţii, cea de-a Patra Rasă-rădăcină, care s-au autodistrus prin folosirea magiei negre, atunci când continentul Atlantida s-a scufundat, în urmă cu 850.000 de ani. În prezent, umanitatea reprezintă cea de-a Cincea Rasă-rădăcină.

Blavatsky susţinea că a aflat toate aceste lucruri din Cartea lui Dzyan, care se presupune că ar fi fost scrisă în Atlantida şi i-ar fi fost arătată de adepţii indieni, cunoscuţi drept Mahatma. Blavatsky nu a pretins niciodată că ar fi descoperit Lemuria. De fapt, în scrierile sale, face referire la Philip Schlater, care ar fi inventat acest nume. Trebuie spus că The Secret Doctrine este o carte extrem de dificilă, un amestec complex de cosmologii orientale şi occidentale, informaţii mistice disparate şi elemente din înţelepciunea ezoterică, o mare parte dintre acestea neputând fi luate ad litteram. Lucrarea lui Blavatsky este prima interpretare ocultă a Lemuriei, dar, la un anumit nivel, nu trebuie să se pună semnul de egalitate între aceasta şi continentul fizic propus de Churchward. Ceea ce Blavatsky şi ceilalţi ocultişti au sugerat cu privire la Lemuria poate fi interpretat în parte ca o condiţie spirituală ideală a sufletului, un fel de tărâm spiritual pierdut. Cu toate acestea, există mediumi şi profeţi care, chiar şi astăzi, privesc existenţa anticei Lemurii/Mu ca pe o realitate fizică, într-adevăr, există câţiva oameni care, supuşi regresiei hipnotice, şi-au amintit vieţile anterioare, ca cetăţeni ai continentului blestemat.

  Descoperiri care demonstrează existenţa Lemuriei?

Totuşi povestea nu se încheie aici. În ultimii 20 de ani, civilizaţiile dispărute au devenit din nou cap de afiş, datorită unor descoperiri subacvatice care i-au intrigat pe mulţi. În anul 1985, dincolo de coasta sudică a Insulei Yonaguni, cea mai vestică insulă a Japoniei, un turoperator de scufundări a descoperit un edificiu în formă de piramidă în trepte, necunoscut anterior. La puţină vreme după aceea, profesorul Masaki Kimura (geolog marin de la Universitatea Ryukyu din Okinawa) a confirmat existenţa unei structuri cu o lăţime de 180 m şi o înălţime de 26 m.

 Despre acest zigurat de formă dreptunghiulară, parte a unui complex de structuri subacvatice din piatră din zonă, asemănătoare unor rampe, trepte şi terase, se crede că are o vechime de 3 000-8 000 de ani. Unii au sugerat că aceste ruine sunt rămăşiţele unei civilizaţii scufundate şi că această structură reprezintă poate cea mai veche arhitectură din lume. Au fost, de asemenea, menţionate legături cu Lemuria şi Atlantida. Cu toate acestea, unii geologi care deţin cunoştinţe în domeniu insistă că aceste clădiri subacvatice s-au format în mod natural şi seamănă cu alte formaţiuni geologice cunoscute din regiune.

Dezbaterea privind aceste controversate structuri continuă încă. În 2001, rămăşiţele unui mare oraş pierdut au fost localizate la 35 m sub apă, în Golful Cambay, în largul coastei vestice a Indiei. Un an mai târziu, au fost efectuate studii cu imagini acustice şi s-au înregistrat dovezi ale unei aşezări umane în situl respectiv, incluzând fundaţiile unei structuri de mari dimensiuni, vase de lut, fragmente de ziduri, mărgele, fragmente de sculpturi şi oase umane. Unul dintre elementele din lemn descoperite a fost analizat cu Carbon 14, obţinându-se data de 7.500 î.Hr., ceea ce înseamnă că situl a fost construit cu 4.000 de ani înaintea celei mai vechi civilizaţii cunoscute a Indiei. Cercetările continuă la acest sit fascinant care, dacă datele se dovedesc a fi corecte, ar putea schimba radical felul în care înţelegem prima civilizaţie a lumii. Indiferent dacă aceste descoperiri din Oceanele Pacific şi Indian se dovedesc sau nu a fi rămăşiţele unei civilizaţii uitate, un lucru este cert: omul va căuta totdeauna un tărâm pierdut sau un trecut îndepărtat mai mulţumitor din punct de vedere spiritual. Din această perspectivă, Lemuria sau Mu vor fi totdeauna ceva mai mult decât doar un loc fizic. 

Surse:

 [1] http://worldtruth.tv/the-lost-continent-of-lemuria/
[2] http://www.lovendal.ro/wp52/tainicile-taramuri-mu-sau-lemuria-o-alta-atlantida-pierduta/ [3] https://sites.google.com/site/dimensiuniparalele/civilizatii-disparute-getii/lemuria-TINUTUL-MU [4] http://newsconspy.wordpress.com/2013/06/23/misterul-continentelor-disparute-lemuria-si-atlantida/